Despre zile în care îți vine să URLI de disperare

March 15, 2018
Maternitate

    Este în limba rusă așa o zicala : "беда никогда не приходит одна", ceea ce înseamnă că atunci când ai un necaz, de obicei, acesta vine la pachet cu alți prieteni de ai săi. Asta am pățit și eu săptămâna trecută, dar vineri a fost picătură care a umplut paharul. 

    De câteva zile eram răcită rău și abia de îmi mișcam trupul lihnit de oboseală. Mamele, evident, cunosc că atunci când ai copii, nu îți mai poți permite luxul de a sta în pat și a te delecta cu un ceai fierbinte când ai febră, pentru că picii nu au butonul "Pauză" și ei te solicita la fel de mult ca de obicei. Totuși, când doar mama e bolnavă e suportabil, dar dacă se mai îmbolnăvește și copilul, e dublu/triplu greu.

    Vineri, m-am trezit cu o senzație de durere la încheieturi îngrozitoare ca să îmi dau seama că David a înhățat virusul de la mine. Eu arătam și mă simțeam deplorabil iar David era foarte mirâit și orice spuneam/făceam se transforma într-o criză de isterie. Și când ți se pare că nu poate fi mai rău decât atât, te sună sora ta, care recent a născut, să îți povestească cât de greu i se dă procesul alăptării. Eu știu ce înseamnă dureri de sâni și în ce disperare te pot duce hormonii post-partum. “Mă îmbrac și vin la tine.” - îi zic.

    Eu - abia îmi târăsc picioarele, David plânge că nu vrea să rămână cu nimeni în afară de mine, Mark vrea în brațe că îl doare burta, afară plouă parcă s-a spart cerul dar eu TREBUIE să mă urc în mașină și să plec. Îl liniștesc cumva pe David, înhăț un pumn de pastile, îl îmbrac pe Mark și fug afară. Mă urc în mașină și încep a plânge de disperare.

 

    Știu, și tu ai avut așa momente. Și poate treci prin ele acum. Să îți povestesc ce mă ajută pe mine în așa zile.

    Mă impun să ies din casă măcar pentru jumătate de oră.

    Vineri, am mers la sormea și i-am arătat cum să folosească storcătorul electric ca să scape de durerea de sân, alteori merg la magazin, altele - în parc și sun pe cineva care știu că mă poate încuraja, altele la vreun workshop/seminar organizat în oraș, altele la o cafenea cu vreo prietenă.

    În așa zile, pentru că te simți mizerabil, nu vrei să ieși nicăieri și disperarea crește când te afli în același mediu. Impune-te să ieși totuși. Chiar ajută. Când vii acasă, ai forțe pentru încă câteva zile. Nu te teme să ceri ajutor, spune-i partenerului tău ce simți, el nu are de unde să știe și cum să te ajute dacă nu îi spui. Faptul că ai obosit să stai între patru pereți cu copii zile la rând, NU te face o mamă rea. E normaaaal să vrei o pauză.

    Ieși. Încarcă-te cu energie. Și strigă de disperare când nu mai poți.

    E mai ușor...uneori.


S-ar putea să te intereseze și:

Mitul mamei care le reușește pe toate

November 3, 2020

deschide articolul

Iartă-mă, primul meu copil...

October 4, 2018

deschide articolul