Vrei un copil fericit? Lasă-l să se murdărească!

May 29, 2018
Parenting

    Ieri pe la 5:30 am ieșit afară cu picii pentru plimbarea de seară. L-am întrebat pe David dacă vrea să mergem la un teren de joacă sau vrea să exploreze curtea noastră. A ales a doua opțiune. S-a plimbat cât s-a plimbat, a strâns pietricele, s-a dat cu trotineta, a fugit încolo încoace până a dat de o băltoaca imensă de apă. S-a uitat la mine să văd dacă îi permit să calce în ea. Tocmai trecuse pe alături o fetiță de vârsta lui la care mama striga să nu calce că se murdărește. Copila a început a plânge iar mama a înșfăcat-o și a scos-o rapid din zona "periculoasă "

    David știa că voi răspunde afirmativ. Mereu îi dau voie (cu excepția cazurilor în care mergem în oraș și trebuie să rămână curat). A intrat grațios în apă ca apoi, după ce a dat de gust, să sară entuziasmat ca un pește. Nimic neobișnuit până aici, în viziunea mea. Copilul se distrează iar eu savurez momentul absorbită de fericirea lui.

     Apoi observ ceva. Ochi. Ochi care se uită la copilul meu și la mine.

     90% mă condamnă. Unii zic în treacăt: "Doamne Ferește! Scoateți-l mai repede de aici că se murdărește." sau "Va răci, nu vedeți că soarele a apus?!" Eu le răspund înduioșata că nu-i nimic. Că va merge curând în duș și se rezolva "problema".

     Alte 10% privesc amuzați. Un bătrânel mă încurajează : " O, iată asta DA copilărie!".

 

   Nu e prima dată când sunt în așa situație. Nici nu mai atrag atenția.

   Astăzi, totuși, s-a întâmplat ceva neobișnuit ceea ce m-a făcut să scriu acest articol.

   În timp ce David se bălăcea, o mașină a intrat în parcare. Din ea, a ieșit un soț și o soție. Domnul s-a uitat la David, apoi la mine și a spus : " Смотри какой счастливый . Молодец .Тебе повезло с такой мамой."

   M-au copleșit emoțiile.

   Nu o să ascund, mi-au crescut un pic urechile.

   Dar apoi m-am gândit, de ce așa un mic fleac, a ajuns a fi așa un act eroic în zilele noastre?!

 

   TOȚI COPII MERITĂ SĂ SAVUREZE COPILĂRIA.

   Dacă noi, mamele, suntem prea preocupate de faptul că :

-se va murdări,

-va răci,

sau

-ce va spune lumea?!,

 

    CUM vor descoperi copii noștri lumea înconjurătoare?!

    Nu se poate acolo că e murdar, nu te urca că vei cădea, nu alerga că o să te împiedici, nu pune mâna că nu ai să te lovești, NU, NU, NU.

    Dar ce se poate?! Nu e de mirare că ai noștri copii ajung să facă crize de isterie din nimicuri.

 

    Eu am 2 reguli atunci când îi permit/interzic ceva copilului meu.

1. E periculos pentru sănătatea lui.

2. Deranjează pe cineva din jur (lovește, ia jucării fără voie).

 

   În rest, negociem. E voie să se murdărească, să sară, să fugă cu viteza care vrea, să pună mâna unde vrea, să se urce unde are chef.

   Uneori cade, se frige, răcește, dar învață. Vorbim despre cele întâmplate și nu e necesar data viitoare să mă zbat să îi spun NU. El singur evaluează riscurile.

 

   Eu sunt sigură, cele mai memorabile amintiri din copilăria ta sunt acelea în care ai alergat undeva la țară murdară din cap până în picioare, când te-ai scăldat într-un iaz murdar, când ai mâncat căpșuni cu glod proaspăt culese din grădină, când ai căzut de pe bicicleta și ți-ai julit genunchii apoi ai mers triumfătoare pe 2 roți, când ai făcut multe peripeții pentru care, dacă aflau ai tăi, cu siguranță te certau.

 

  Nu îți priva copilul de așa experiențe iar el îți va fi mulțumitor într-o zi. Lasă-l să îți arate lumea prin ochii lui. Uită de "ce va spune lumea?", căci va veni o zi când cineva se va apropia și îți va spune ce mamă minunată ești, iar tu vei ști deja, căci bucuria din ochii copilului tău va vorbi de la sine.


S-ar putea să te intereseze și:

Citește, oricând și oriunde. Aplicații utile pentru iubitorii de lecturi.

January 9, 2019

deschide articolul

"Nu e al tău!"

August 14, 2019

deschide articolul