Varicela. Doi copii. O săptămână fără verde de briliant sau alte medicamente. Experiența noastră.

February 20, 2020
Maternitate

    Începutul de an ne-a prins cu varicelă în familie. La puterea a doua. Ambilor băieți le-au apărut erupțiile pe corp la distanță de 3 zile, semn că au înhățat virusul în același timp, nu unul de la altul. Și dacă unora li se pare cel mai dramatic lucru care li s-ar putea întâmpla, noi chiar am savurat această perioadă. În mai puțin de o săpămână mergeam deja prin ospeții))

    Prima bubiță i-a apărut lui David, chiar de la o luni. Îl vedeam că se scarpină la burtică dar nici prin gând să-mi treacă ce putea fi. Seara am observat erupțiile de pe picioare și gât. Primele două zile am crezut că are o formă ușoară, unde și unde câte un punctișor, era plin de energie. În a treia zi numărul erupțiilor s-a triplat. A făcut febră ușoară noaptea. S-a trezit de vreo 6 ori, irascibil, morocănos că îl scărpina tot corpul. Dimineața însă era același copil vesel care nu stă locului nici un minut. De joi erupțiile au început să se usuce și să se decojească. Sâmbătă a ieșit afară.


   David s-a vindecat fără verde de briliant, fără spumă de scoatere a mâncărimii, fără picături anti-alergie. De trei ori pe zi îi ungeam erupțiile cu Kastellani soluție, aceeași “зелёнка" numai că incoloră.

   Știți care-i culmea?! Erupțiile se vindecă chiar dacă nu le ungi cu nimic, tot în 5-7 zile. Mark e exemplu viu. Nu am vrut să fac experimente pe el, nu nu nu. El pur și simplu e un copil care de când s-a născut ne-a comunicat foarte clar limitele asupra propriului corp: n-a acceptat să-i dăm nici un medicament, nici o picătură de vreo soluție în nas, nici inhalări să-i facem (avem nebulizer silențios, nu știu cum simte și se trezește mereu imediat ce îl apropiem de față). El s-a auto-vindecat ori de câte ori a răcit, fără intervenții semnificative din exterior (maxim uns tălpițe și piept cu uleiuri esențiale). Cum era de așteptat, nu ne-a permis nici în ruptul capului să ne apropiem de erupțiile lui. N-am insistat. Acestea s-au vindecat exact în același ritm cu ale lui David, fără pic de soluție (și lacrimi).

  Care este rolul soluției „verde de briliant”? Tratează varicela sau ajută la monitorizarea erupției?

   "Nici una, nici alta. Verdele de briliant este o soluţie de alcool, un antiseptic pentru uz extern, care poate preveni suprainfectarea veziculelor. În cazul în care copilul nu este deranjat de aceste erupții și nu simte nevoia să se scarpine, atunci nu e obligatorie aplicarea soluției. De reținut! Verdele de briliant este doar o metodă de prevenire a suprainfecției erupţiilor cutanate. Soluția nu tratează varicela." spune pediatra Olga Cîrtea citată de suntparinte.md.


   Noi, părinții, nu conștientizăm ce rol crucial îl avem în procesul de vindecare a micuților noștri, fie că au gripă, varicelă sau orice altceva. De cele mai multe ori noi ne panicăm și devenim mai apatici decât copiii trasmițându-le astfel un mesaj de alarmă. Adevărul e că WE SET THE TONE iar felul în care reacționăm în zilele mai proaste ale odraslelor noastre le influențează starea psiho-emoțională și deci încetinește sau grăbește vindecarea.


   Fiți pozitivi! Găsiți feluri în care să le colorați ziua copiilor voștri. Faceți activități care le plac, nu transformați asta într-o dramă. Neapărat vorbiți-le copiilor despre ce se întâmplă. Eu i-am comunicat lui David din start următoarele:

   -varicela e un virus care a pătruns în organismul lui și se va trata în câteva zile (la fel ca o banală răceală);

   -toți oamenii se molipsesc o dată în viață de asta. Nu e nimic grav. Împărtășiți-le experiența voastră de varicelă, copiilor le place să audă istorii din copilăria părinților. Îi face să treacă mai ușor dacă știu că mami / tati a reușit cândva (asta funcționează oricând, nu doar în caz de boală).

   -primele 3-4 zile o să-i apară în mod constant bubițe pe corp. O să vrea să le scarpine. E NORMAL. Totuși, dacă vrea să se vindece mai rapid, trebuie să se abțină maxim de la asta. Când îi vine să scarpine mai bine să vină la mine să o fac eu mai gentil.

   -câteva zile nu va putea ieși afară ca să nu molipsescă alți copii de varicelă, deci trebuie să vedem ce putem face ca să ne distrăm cum putem mai bine acasă.

   -ca erupțiile să se vindece mai rapid (așa credeam eu la început), le vom da de 3 ori pe zi cu această soluție. O să usture. Eu o să suflu ca să usture mai puțin (și aici făceam diverse fețe caraghioase ca să-l amuz pe parcursul întregului proces).

   ! Implicați copilul când vine timpul de uns erupțiile. Lăsați-l să aleagă cînd o faceți, de ex. înainte de micul dejun sau după, și de unde să începeți, de la cap spre picioare sau invers. Eu din start i-am dat de înțeles lui David că a unge sau nu bubițele NU e opțiune. E ceva ce trebuie să facem, el are de ales când și cum.

   -Fiți inventivi! Setați timp special pentru scărpinat creativ. Când David nu se mai putea abține, se întindea pe pat și "făceam pizza" la el pe spate, sau îi spuneam o poveste însoțită de diferite frământări, pișcături, mângâiat. Taaaare îi mai plăceau aceste momente, erau o ocazie minunată de conectare și empatizare.


   Spumă pentru calmarea mâncărimilor, picături împotriva alergiei, și alte soluții magice care le cumpără părinții pentru o vindecare miraculoasă.

   Varicela este o boală infecțioasă provocată de un virus. Odată pătruns în organism, acesta trebuie să-și facă treaba și din exterior nu se poate face nimic pentru a schimba asta. Tratamentul varicelei este, de cele mai multe ori simptomatic, și în aproape orice condiții, evoluția bolii este aceeași. Industria farmaceutică face milioane din disperarea părinților de a-și salva odraslele, de a le ușura viața.

   Dar poate ar trebui să încetăm să facem asta? Să ne catapultăm la fiecare mârâit al copilului nostru? Pentru noi, varicela a fost ocazia perfectă de a-l învăța pe David autocontrolul.

   -Da, te scarpină enorm; îți vine să rupi pielea, dar pentru binele tău, pentru ca să se trateze mai rapid bubițele și să revii la activitățile tale obișnuite, să ieși afară, să mergem la terenuri de joacă, trebuie să te abții.

   E despre îndurarea durerii de scurtă durată cu scopul unui efect de lungă durată. Nu așa are loc evoluția (în toate sferile vieții)? Gândiți-vă și voi un pic. Dacă noi meu răsturnăm munții și găsim pastila care în mod miraculos o să-i scape pe copiii noștri de provocări, vor mai învăța ei oare motivație internă? Vor depune efort să-și controleze furia la școală / la serviciu? Se vor abține să apese "click" atunci când vor da de un site porno?


   Și o ultimă lecție pe care i-am transmis-o lui David în această săptămână: orice ar fi, nu da mâinile jos. Deseori, părinții, atunci când copii lor se îmbolnăvesc, din mila pentru aceștia, le hrănesc mentalitatea de victimă.

    -Ohhh, sărmănelul!

   Și ce îi place victimei cel mai mult să facă? Să se victimizeze, să-și plângă de milă, să se devalorizeze, să se plângă altora cât de greu îi este și câte probleme are, să fie compătimită, ascultată, alinată. De cele mai multe ori, aceasta nu vrea să caute soluții ori cel puțin să se gândească la ele. Plăcerea victimei este să fie compătimită, ajutată, să i se plângă de milă. Cei din jur se poartă cu mănuși, sunt mai rezervați în a te critica și chiar îți fac pe plac pentru a nu te supăra, iar tu simți că ar trebui să primești un tratament preferențial doar pentru că „suferi”, că „ți-e greu”, că „nu poți”. Cauți să fii ajutat, să-ți rezolve alții problemele, să-și asume alții responsabilitatea pentru tine și pentru viața ta. Problema este că, în momentul în care tu consideri că felul în care trăiești nu depinde de tine, nici nu poți face ceva pentru a schimba ceea ce te nemulțumește. Ești o victimă a circumstanțelor, o frunză în bătaia vântului. Conjunctura trebuie să se schimbe, oamenii trebuie să se schimbe ca să fii tu fericit. Nu vezi soluții sau nu acționezi pentru că ai impresia că oricum nu ai putea schimba nimic, că nu depinde de tine. Ai vrea „să ți se dea” și „să ți se facă”. Îi delegi pe alții cu propria bunăstare. Ești pasiv și îți este greu „să te ridici” atunci când „cazi” ori pur și simplu să faci să se întâmple ceea ce-ți dorești.

   Desigur că nu ne comportăm ca niște comandanți de oști. Au fost momente în care l-am îmbrățișat pe David, i-am confirmat că înțeleg că e neplăcut, că doare, că s-a săturat. L-am încurajat să plângă atâta cât simte nevoia iar eu o să-l țin în brațe. Apoi, ne-am ridicat și am continuat viața în ritmul normal. Eu îi repet deseori că de el, doar de el depinde cum va fi ziua, săptămâna lui. El are o putere interioară extraordinară. Poate decide să se plictisească și să se plângă în continuu sau să găsească activități care-i plac și să se bucure la maxim.

   

   Asta a fost experiența noastră cu varicela. Mulți dintre voi m-ați întrebat dacă aș fi vaccinat copii înainte de a prinde virusul. Nu! Eu prefer să evit la maxim a le injecta nuș-ce substanțe care nuș-ce reacție vor da. Cu multă răbdare și o doză de pozitivism am trecut și de una dintre cele mai comune boli ale copilăriei.

   Voi la ce vârstă ați avut varicelă? Da'odraslele voastre? Cum a fost?

S-ar putea să te intereseze și:

#cumamalaptat - experienta mea tristă (la început) și cum aș fi putut evita o groază de greșeli

August 1, 2018

deschide articolul

Festivalurile împreună cu copiii: la ce te aștepți și ce iese de fapt

June 10, 2018

deschide articolul