Tot ce nu ți-am spus vreodată, tată!

April 29, 2019
Parenting

    Ieri a fost ziua tatălui meu, a împlinit 50 ani.

   Eu mereu zic că tatăl meu e cel mai blând om din lume; am nod în gât când vorbesc despre el.

   Tata nu a avut o copilărie fericită. E cel mai mare dintr-o familie cu 7 copii care o ducea foarte, foarte greu. Din cauza sărăciei lucie, părinții lui, deseori, își vărsau amarul în alcool. Astfel, el trebuia să fure banii de la bunelu ca să cumpere produse alimentare pentru frații lui, altfel riscau să rămână flămânzi zile întregi. La 16 ani, tata a plecat de acasă în lumea mare și și-a promis că copii lui nu vor vedea niciodată mizeria în care a trăit el.

   Noi suntem 2 fete la părinți (fratele meu a apărut abia 13 ani după ce m-am născut eu). Tata a fost extrem de implicat și prezent în viața noastră, a fiicelor. Pe alocuri, își asuma mai multe responsabilități ce țineau de noi decât mama. Tata NICIODATĂ nu a ridicat vocea la noi, de pedeapsă fizică nici nu mai zic. În copilărie, tata era persoana care se juca așa cum ne plăcea nouă, nu spunea niciodată că e ocupat, plictisit sau obosit. El se așeza pe podea și intra complet în lumea noastră. Chiar și atunci când noi aveam oaspeți, tata își făcea timp de noi. Eu mereu am simțit că pentru el, noi eram o PRIORITATE. Tata mereu venea cu o ceva bunișor în buzunarul de la бушлат din serviciile de noapte (e militar în rezervă) și eu idee nu am de unde avea el bani pentru Chupa Chups și Snickers când finanțele noastre erau la limită.    

    Când am mers la școală, tata venea la adunări de părinți, mergea cu noi la policlinică când era nevoie, se învoia de la serviciu când eram bolnave pentru a avea grijă de noi. Tata gătea cele mai delicioase clătite și cei mai savuroși colțunași. Cât mama a plecat în Italia pentru un an și un pic (pe când aveam 10 ani), tata a rămas singur cu 4 copii (familia mea luase sub tutela încă 2 copii care au stat la noi 7 ani). El ne era și mamă și tată. El ne cumpăra haine de școală, ne ajuta la teme, ne punea de mâncare la pachet. Noi de tata nu ne temeam, dar aveam un respect deosebit. Nu ieșeam din cuvântul lui nu pentru că ne era frică că o vom primi, ci pentru că el atât de bine se purta cu noi, încât noi nici nu ne imaginam cum e să nu facem ce ne zice.


   Tata m-a susținut în situațiile de cotitură de-a lungul timpului. În adolescență, când am luat o decizie ce avea să îmi schimbe toată viața, am mers la tata după sfat. Atunci el mi-a zis să îmi ascult inima și atâta timp cât eu voi fi fericită, el tot va fi fericit.

   Tata m-a dus la altar și parcă îi văd și acum ochii în lacrimi. Atunci, nu înțelegeam, dar el de fapt își dădea micuța, cea pe care o iubea mai mult decât orice pe lume (excepție fiind sora mea) -  altui bărbat.

Tata mereu se sfia să ne spună că ne iubește, dar el mereu ne-a arătat asta, TATA ERA DRAGOSTE. Parcă și eu adesea mă rușinez să îi zic, dar vreau să nu, vreau să știe cât de mult îl iubesc.

   Tata m-a iubit necondiționat, și, astfel, indirect, mi-a arătat cum trebuie să mă iubească viitorul meu soț. El mi-a arătat ce fel de tată trebuie să caut eu pentru copii mei.

    Tata nu a auzit vreodată ca eu să îi zic toate astea, mereu parcă nu e momentul potrivit. Cu lacrimi în ochi și profundă recunoștință, îți mulțumesc pentru că ai fost și ești, cel mai bun tată pentru noi!

   Plecăciune, scumpul meu tată!

    Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ai ajuns la 50 ani și te vreau alături de noi încă măcar tot atâta.

   Tații voștri mai sunt în viață?! Ce vârstă au? Care e cea mai valoroasă lecție pe care v-au transmis-o?!

   P.S. Mama mea la fel a avut o influență majoră în viața mea, dar despre ea vă povestesc altă dată. Astăzi e despre TATA)

S-ar putea să te intereseze și:

Școala-acasă: mituri, realități și provocări. Interviu cu Președinta Asociației Homeschooling

September 19, 2018

deschide articolul

Cum să ne asigurăm că ceilalți vor vorbi respectuos cu copilul nostru atunci când noi nu suntem lângă el?

October 7, 2019

deschide articolul