Paștele. Între tradiții și adevărata semnificație a sărbătorii

April 7, 2018
De toate câte un pic

    Am ieșit cu băieții azi la plimbare și, deși, e o zi superbă și soarele e foarte generos, la terenul de joacă, nici țipenie de copil.

    Am stat câteva secunde nedumerită și apoi mi-am amintit că mâine e Paștele. Acum, cel mai probabil, mamele stau la bucătărie sătule de muncă, gătind al 11 fel de mâncare, tații fac ordine pe afară sau mai repară ce demult trebuia de reparat în casă și niciodată nu e timp, iar copii, sau stau în fața unui ecran privind desene animate sau mârâie că vor afară, dar nimeni nu are timp de ei.

 

   Mâine e Paștele. Sute de moldoveni au venit acasă din străinătate să celebreze nu știu ce împreună cu familia, alții vor merge a doua oară anul ăsta la părinți la țară (prima a fost de Crăciun).

   Acum, mii de creștini așteaptă focul haric aprins la Ierusalim în așa zisul mormânt a lui Isus. Deseară, mai bine zis pe la 3 dimineață, sute de bărbați (femeile de obicei îs lihnite de oboseală), vor merge la biserică să sfințească ouă roșii și pască, iar pe lângă acestea, câteva sărmăluțe, niște cotlete, o sticlă de cognac scump, panettone și alte bunătăți.

   Dar pentru ce facem noi toate jertfele astea?!

   Pentru că TREBUIE! Pentru că așa au făcut buneii noștri, pentru că așa fac de când eram mică, pentru că e frumos și o dată în an se poate.

 

   Știți, mie cel mai tare îmi pare rău că noi, adulții am pierdut curiozitatea de copil!

Că nu ne mai întrebăm de cel puțin o dată pe zi DE CE?

 

De ce sărbătorim Paștele?

De ce vopsim ouă roșii?

De ce sfințim bucatele?

Ce semnifică vinul și pâinea când te împărtășești?

Ce este Vinerea Mare?

    Ehh, ce trist e că nu ne mai pasă. Nu ne pasă ce stă în spatele sărbătorii, de ceea ce s-a întâmplat aproape 2000 de ani în urmă în Ierusalim, de acel Isus care a murit pe cruce pentru păcatele noastre, de suferințele crunte prin care a trecut din dragoste pentru omenire, de cum învierea lui a schimbat cursul istoriei și ce ne-a oferit nouă răstignirea lui.

 

   Și eu un lucru nu mai înțeleg : de ce acum, când sunt nenumărați preoți (a căror autoritate e incontestabilă pentru mulți) care spun deschis că nu ouăle, nu pasca sau cozonacul, nu statul la masă cu rudele și petrecerile fastuoase sunt motivul Paștelui, de ce noi trecem cu vederea ceea ce contează cu adevărat?

 

   Ce ar fi dacă ne-am opri din toate treburile noastre pentru câteva clipe și ne-am întoarce în timp, am încerca să ne fim martori a ceea ce s-a întâmplat atunci când Isus a fost răstignit, să vedem acea ură, trădare care l-au adus pe cruce, acea durere crâncenă prin care a trecut El, om fiind. Hristos a înviat a treia zi după ce a fost crucificat, iar azi eu îi mulțumesc pentru că fiecare bici pe care l-a primit pe spate, fiecare țintă care i-a pătruns mâinile, mi-a oferit o altfel de viață, o eternitate alături de El.

 

    Un Paște Fericit alături de cei dragi vă doresc!

S-ar putea să te intereseze și:

Dar tu, ești femeie-elefant?

August 16, 2018

deschide articolul

O zi cât o viață. Despre 50+ km parcurși cu fractură, lupte, plăcere și efectul terapeutic al alergărilor mele.

December 4, 2020

deschide articolul