“Nu plînge, ţine o bombonică!”

December 12, 2019
Parenting

    Cât de des spunem asta sau o auzim de la alţii? Este una din multele tehnici de încetare imediată a plânsului la copil. Şi ce este rău în asta? Nimic, doar că trebuie să ştim ce stă cu adevărat în spatele acestei intenţii "bune".

    În primul rînd stă frica acelui matur de plînsul copilului şi incapacitatea de a gestiona situaţiile care implică lacrimile. Nouă ni s-a interzis să plîngem şi asta facem şi noi la rîndul nostru. Mai înainte plînsul se considera ruşinos, nesănătos, indiciu al unei slăbiciuni şi orice mijloc de a-l opri era binevenit. Acum, însă, cunoaştem că PRIN PLÂNS DIN CORP SE ELIBEREAZĂ HORMONII STRESULUI şi este absolut necesar în trăirea unei situaţii greu de gestionat, atât la copii cât şi la maturi.

    În al doilea rînd, atunci cînd în loc să încercăm să identificăm emoţia, împreună cu copilul, noi îi propunem ceva dulce în loc, îl învăţăm să mănînce compulsiv. La maturitate, ajunge să aibă dorinţa aproape incontrolabilă de a mînca incontinuu în stări de supărare sau depresive. Astfel copilul, apoi maturul habar nu are de starea lui emoţională şi ce anume simte, are doar senzaţia că vrea să scape de acestea cît mai rapid, prin orice mijloc.

    Important este să înţelegem că o emoţie netrăită rămîne în corp, iar cu timpul se manifestă psihosomatic. Unica cale de vindecare emoţională, dar şi fizică este acceptarea emoţiilor netrăite şi inhibate.

    Acum, să ne mai gîndim o dată atunci cînd încercăm să sustragem copilul de la starea lui de tristeţe, furie, teamă, ură, etc. Rolul nostru ca părinţi este să îl ajutăm să treacă prin ele înţelegînd că sunt absolut NORMALE, oricare ar fi emoţiile. De cîte ori îl dojenim, judecăm, sustragem pe copil pentru ceea ce simte, de atîtea ori îl învăţăm să nu se accepte integral şi să creadă că ceva nu este în regulă dacă simţi emoţii puternice.

    Frica de emoţii ne ţine într-o zonă "îngheţată" şi distorsioneză mult relaţiile la adulţi. Principala misiune a noastră, ca părinţi, este să ne trăim propriile emoţii blocate şi să îi învăţăm şi pe copii să nu le fie teamă de ele.
    Text: Iulia Linga

    Voi ce vă doriți ca soțul/prietena voastră să facă atunci când plângeți?

- Să vă arate un avion?
- Să vă dea o bomboană?
- Să vă spună că sunteți fată mare și fetele mari (bărbații adevărați) nu plâng?
- Să vă nege emoțiile zicându-vă: "Ei hai că nu e grav. Nu mai plânge și tu."
- Sau poate să înceapă să strige la voi să terminați “că se uită lumea”?!

Eu vreau ca acea persoană în care am cea mai mare încredere să mă îmbrățișeze și să mă asigure că mă iubește și acceptă chiar și în zilele mele mai puțin bune.
❤️Asta, cred eu, merită și copiii noștri.

S-ar putea să te intereseze și:

Furia la copil: cum îl învățăm să o gestioneze?

February 24, 2021

deschide articolul

"Copilul meu mă lovește atunci când are o criză de furie! Ce să fac? Rabd, îl lovesc înapoi ca să înțeleagă că mă doare, îl pedepsesc...?"

December 8, 2020

deschide articolul