Ne umplem casa cu obiecte în speranța că ne vor face un pic mai fericiți. Și totuși, de ce nu suntem?!

Minimalism & Consumerism Conștient

    Eu am crescut într-o familie modestă. Părinții mei câștigau suficiente resurse pentru a ne oferi un trai decent (mâncare, haine, educație), dar când era vorba de a cumpăra ceva mai costisitor, trebuiau să pună deoparte bănuț cu bănuț pentru acel lucru. Evident, odată procurat, acel obiect era păzit ca ochii din cap. Mama mea se simțea incomod (a se citi insuficientă) pentru că nu ne putea cumpăra telefoane de ultimă generație, că ne punea sandvișuri de-acasă (și nu ne achita masa la cantina școlii), că nu conducea o mașină de lux. Astfel, eu am crescut cu sentimentul rușinii (acum când mă gândesc la asta mi se pare absurd) că nu ne puteam permite să fim în rând cu lumea. Îmi doream din suflet să iau cât mai repede să ating vârsta legală și să iau un job bine plătit ca să decid eu CUM și pe CE cheltui banii. Așa a și fost. Proactivitatea și cunoștințele avansate ale limbii engleze m-au ajutat, la 18 ani, să iau o poziție full-time ce se achita binișor, câștigam mai mult decât mulți adulți pe care îi cunoșteam. Doar că, eu nu-mi mai doream lucruri. Pur și simplu mergeam la magazin și nu simțeam nevoia de a-mi cumpăra ceva. Pe de altă parte, aveam o atitudine neglijentă față de obiectele pe care posedam deja (protestam indirect împotriva atașamentul mamei pentru lucruri). Dacă se întâmpla să se strice ceva, nu era mare lucru, "o să cumpăr altul" - îmi ziceam și aruncam cu ușurință totul la gunoi.

    La scurt timp, m-am căsătorit și m-am mutat la casa mea. Omul meu crescuse cam cu aceeași mentalitate (a lipsei), deci două persoane pornite să-și astupe golurile copilăriei, au creat o familie. În momentul în care a simțit gustul libertății de a câștiga și a cheltui banii așa cum avea chef shopping-ul devenise una dintre activitățile preferate ale soțului meu. De fiecare dată când își procura un obiect mult dorit, nu neapărat necesar (fiți atenți!) sentimentul propriei valori creștea. Nu pentru mult timp, maxim pentru o zi. Apoi găsea pe internet, sau vedea la cineva un alt lucru, mai scump pe care îl punea în lista #tobuy, și iarăși se simțea insuficient până în momentul îl ținea în mână ca pe un trofeu. Era o cursă interminabilă (pe care mulți dintre noi o trăim fără să ne dăm seama).


    Se întâmpla deseori să avem dezbateri, dacă cumpărăm sau nu un obiect.

"Nu avem nevoie de un calculator nou. Cel vechi lucrează bine!","De ce să-ți cumperi încă o pereche de adidași când ai deja una?"ziceam eu.

"Nu-mi trebuie altă geantă, o am pe cea neagră".


    Eu care aruncam fără milă orice lucru la gunoi dar nu cumpăram ceva decât la necesitate acută și El care avea un atașament obsesiv față de obiecte (nu cumva să se zgârie) dar putea cheltuieli jumătate din salariu într-o oră pe obiecte "care ne vor trebui cândva". Combinația ideală!


    Eu nu prea mergeam la shopping, dar lucrurile apăreau în casa noastră. Deseori primeam saci întregi cu haine, obiecte de bucătărie noi, chițibușuri de la prieteni pe care le stocam în dulap pentru a fi folosite, îmbrăcate, într-o zi. Aveam atâtea chestii că niciodată în apartamentul nostru nu era 100% curat. Făceam ordine generală într-o odaie, până ajungeam în bucătărie, deja era dezordine în dormitor. Situația ajunse să mă depășească complet. Cu doi copii mici, a căror activitate preferată e să facă să dispară munca ta de-o zi întreagă în doar câteva minute, ajunsem mereu nervoasă și nemulțumită.


    Habar n-am cum, dar în iulie anul trecut am dat de filmul "Minimalism: a documentary about important things". L-am privit cu sufletul la gură și mesajul lui s-a lipit atât de bine de felul în care vroiam eu să trăiesc: A MEANINGFUL LIFE WITH LESS (o viață semnificativă cu puține obiecte). Paralel, citeam cartea lui Francine Jay "The joy of less" și cea a lui Marie Kondo "The life changing manga of tidying up". Atunci s-a produs click-ul în mintea mea. Urma, în sfârșit, să mă debarasez de toate obiectele ce-mi umpleau spațiul și mintea, să mă eliberez de greutatea pe care mi-o provoca prezența lor în casa mea.

    Am dăruit 2/3 din tot ce aveam, saci cu obiecte bune au mers la familii care le folosesc acum cu mai multă bucurie decât mine, iar eu mi-am capătat libertatea mult dorită! Întregul proces, secvețe Înainte și După îl puteți urmări aici.

Am renunțat fără remușcări la cuptorului cu microunde pe  care îl foloseam extrem de rar dar aduna atâta praf, la multifierbătorul care ocupa spațiu inutil dacă e să mă raportez iarăși la câte ori îl foloseam, la mixer, la întreaga mea bibliotecă de cărți (acum citesc 95% în format electronic), la tonele de jucării ale copiilor care niciodată nu le trezise interesul, la haine care așteptau de ani buni în dulap ziua când voi pune 5 kg pe mine și se vor aranja frumos pe corp, la lăzi întregi cu caiete din anii de școală, la chițibușuri care speram într-o zi să-mi trebuiască.


    Se face un an din acea zi de iulie iar cantitatea de obiecte din apartamentul nostru nu s-a schimbat semnificativ. Curățenia generală (sau decluttering, cum i se spune în engleză) e doar un prim pas către minimalism. Schimbul în mentalitate e cea ce face diferența pe termen lung.

    Aș putea vorbi ore în șir despre acest subiect pentru că are atâtea afinități, dar mă voi opri aici deocamdată. În următoarele articole vă voi povesti ce am avut de câștigat din momentul în care am decis să consum mai conștient resursele din jurul meu, cum fac shopping ca să nu adun iarăși o casă plină de obiecte aparent necesare, la ce mi-a fost greu să renunț, cum le explic copiilor ce și de ce cumpărăm și multe altele. Deocamdată vreau să rămâneți cu acest gând, e atât de eliberator sentimentul de a nu mai cumpăra doar pentru a-ți umple golurile emoționale. Există decizii care au un impact pozitiv major asupra cursului vieții, asta e una dintre ele!

S-ar putea să te intereseze și:

O casă care respiră. 5 tips-uri de a-ți organiza spațiul și a scăpa de lucrurile inutile de la Marie Kondo.

#ecofriendly , #notoplastic , de ce ar trebui să îți pese?!

July 16, 2019

deschide articolul