Mamele, orice ar face, sunt vinovate

January 16, 2018
Maternitate

    Fiind mult timp al doilea și cel mai mic copil în familie (până s-a născut fratele meu 13 ani mai târziu), eram cel mai des clovnul, entertainer-ul la toate petrecerile fastuoase cu rudele. Aveam o super încredere în mine alimentată de aplauzele și laudele tuturor ori de câte ori spuneam ceva amuzant și neașteptat. Când am crescut, la școală eram printre elevii de frunte a clasei, nu neapărat pentru că studiam mult, ci pentru că eram foarte descurcăreață. Astfel, acel self-esteem ridicat, îl căram după mine oriunde mergeam, la universitate, la interviu pentru job, la lucru, în noua mea familie și îmi mergea de minune.

    Totul perfect, până în ziua în care am devenit MAMĂ.

    Din momentul în care l-am luat pe David prima dată în brațe, aceea ființă neajutorată de nici 4 kg, toată încrederea în sine mi-a dispărut. Orice făceam parcă NU era cum trebuia, oricât de mult mă străduiam, NU era suficient. Toți din jur erau experți în legătură cu micuțul meu, numai nu eu. Și de parcă nu e suficient că o mamă are atâtea dubii despre ce face bine pentru copilașul ei și ce nu, se găsesc mereu “altruiști“ care o fac să se simtă și mai aiurea.

    Îți alăptezi piciul la cerere, îl alinți, îl alăptezi după program — nu ai inimă, îl iai imediat în brațe când începe a plânge — îl desprinzi rău, nu îl iai și plânge 5 minute în pătuț — ești nemiloasă, mergi cu el la medic la primele semne ale răcelii — ești panicoasă, stai acasă și îl tratezi singură — pui viața copilului în pericol.

 

    Lista poate continua la nesfârșit dar tot nu ar reuși sa cuprindă acea vină pe care am simțit-o eu și pe care o simt multe mame din clipa în care aduc pe lume un copil.

    În anumite domenii, lăsându-mă ghidată de instinctul matern și de informații din surse veridice, am reușit să capăt încredere să pot acționa așa cum cred eu că e corect în ceea ce îl privește pe David, dar și să argumentez de ce fac așa. Totuși, sunt încă nenumărate situații zilnice în care neîncrederea pune stăpânire pe mine și parcă nu sunt suficient de bună pentru micuții mei.

    Mamele au nevoie de încurajarea noastră, nu de acuzații și opinii neargumentate despre ceea ce fac ele rău în materie de parenting.

    Dacă ești mamă și te regăsești în ceea ce am scris mai sus, vreau să te uiți la copilul tău minunat și să ții minte că el a devenit așa cum e datorită efortului tău titanic, datorită dedicării tale depline și dragostei tale necondiționate. Tu ești cea mai bună mamă din lume pentru micuțul tău și nu lăsa nici o îndoială sa te convingă de contrariul. Iar dacă nu ești părinte încă, dar știi o proaspătă mămică care are nevoie de încurajarea ta, sun-o, scrie-i cât e de bună în ceea ce face sau expediază-i acest articol, poate îi va fi de folos).

    Până una alta, eu vreau să mulțumesc celor care îmi aduc aminte că sunt mama perfectă pentru picii mei, dar și celor care, involuntar, mă conving uneori de contrariul, pentru că astfel, eu mă perfecționez și devin cea mai bună pentru David și Mark.

 


S-ar putea să te intereseze și:

#jurnaldecarantina #scrisoarea2

March 23, 2020

deschide articolul

Adevărul din spatele fotografiilor frumoase de familie

March 25, 2018

deschide articolul