Mamă de nou-născut la volan. Cum mă rupeam, la nici 3 săptămâni ale copilului, între universitate și casă

April 5, 2018
Maternitate

    În viața fiecărei mame, nașterea copilului este punctul crucial care va fi mereu referință în multe povestiri До și После.

 

   - Până să devin mamă, aveam 3 mese bine definite pe zi, acum abia de reușesc să mănânc micul dejun la ora 15:00.

   - Până să devin mamă, dormeam în weekend pîna la 10 fără să mă tragă cineva de mână plângând că vrea "Neam-neam".

   - Până să devin mamă, puteam viziona un film de la început pînă la sfârșit, acum abia de mă tîrîi spre pat ca să dorm 1 oră până la următoarea alăptare.

   - Până să devin mamă, savuram băi fierbinți cu spuma în fiecare sâmbătă, acum abia de reușesc să fac un duș în timp record fără "serenade" de copil (dacă am noroc).

   - Până să devin mamă, îmi asortam hainele după culoare, stil și mai luam și o geantă potrivită, acum rucsacul e cel mai bun prieten al meu, plin cu scutece, haine de schimb, picături pentru burtică, șervețele umede, snack -uri.

 

   Lista poate continua la nesfârșit, dar astăzi vreau să vorbesc despre cum conduceam pînă să devin mamă și cum o fac acum!

   

    Eu mi-am luat permisul la 18 ani, dar conduc activ de la 19 jumătate. Aveam o mașinuță mică pe care o numeam "buburuza", pentru că era chiar de forma unei buburuze, doar că albastră. M-am urcat la volan din necesitate, atunci când plănuiam să rămân însărcinată pentru că eram conștientă că va fi greu să mă deplasez undeva cu un bebeluș dacă nu conduc. Zis și făcut.

   Cu frica în sân dar foarte determinată, am ieșit să conduc în oraș SINGURĂ. Aproape un an, am fost cel mai disciplinat șofer, aprindeam semnalizatorul înainte de orice manevră, nu treceam la culoarea galbenă a semaforului, nu ridicam viteza mai mult decât era permis. Așa am condus până în ultima zi de sarcină.

 

   David s-a născut la sfârșitul lui martie, iar eu în iunie urma să susțin teza de licență, respectiv aveam deseori nevoie să ies la facultate imediat după ce am născut. Eu nu am avut parte de un copil care doar să mănânce și să doarmă, și nici perioada între alăptării nu a fost vreodată strictă, uneori voia să mănânce peste 15 minute după ce a fost alăptat, alteori aveam noroc și de o pauză de o oră jumătate.

   Eu țin minte perfect când m-am urcat pentru prima dată la volan după ce am născut. După o oră anevoioasă de alăptat, am tras o pereche de blugi și o bluză pe mine și fuga la universitate. Numai ajung, mama mă sună și îmi spune că David plânge că îi e foame. 

   Am ajuns în timp record acasă. De atunci, așa mergeam peste tot.

   Motor, 59 km /h (deseori și mai mult), accelerație la culoarea galbenă a semaforului, nu cel mai amabil șofer cu cei care vor să își facă loc să iasă din parcare.

   Eu știu, asta nu e corect, dar mai știu că așa conduc multe mame. Pentru că ăsta e prețul pe care îl plătești dacă vrei să fii mamă activă și sa îți mai și alăptezi piciul.

 

   Când David a mai crescut un pic și am început a-l lua cu mine, am avut parte de încă o mare surpriză, nu iubea să călătorească cu mașina. De fiecare dată când porneam motorul, el începea a plânge, a plânge mult și tare. Cum credeți că ajungeam la destinație?

   Udă în spate, adrenalina ridicată la maxim și cu pluta dusă.

   Așa a trecut un an, timp în care nu am fost cel mai exemplar șofer, poate pentru mulți, nici cea mai exemplară mamă, dar așa am văzut eu soluția pe moment.

 

   Cu al doilea pici, pentru că m-am informat mai din timp, mi-am făcut multe rezerve de lapte matern congelat. Acum, sunt mai liniștită când plec undeva căci știu că oricât m-aș reține, Mark are lăptic de mamă special pregătit pentru el.

 

   Eu nu sunt adepta abțibildurilor pe mașină, nici cu pantof, nici cu Baby on the board. Totuși, dacă ar fi existat un abțibild Breastfeeding mama driving (Mămică ce alăptează - la volan), cu siguranță mi-aș fi lipit unul pe parbriz.

   Așa că data viitoare când mai vedeți o femeie stresată la volan, care încearcă disperată să își facă loc între un lanț mare de mașini ca să ajungă mai repede la destinație, gândiți-vă, poate acolo este o mămică al cărei copil o așteaptă cât mai repede acasă, pentru o porție de lapte sănătos, o mângâiere și cel mai sigur loc de pe pământ - brațele mamei!

 

   P.S. Iar eu le mulțumesc din suflet tuturor celor care mi-au cedat mie drumul ori de câte ori conduceam panicată spre piciul meu, care nu m-au claxonat atunci când m-am băgat în calea lor și care nu au făcut acea privire foarte cunoscută nouă, femeilor șoferi, "Off, баба за рулем».


S-ar putea să te intereseze și:

Prima lună cu 2 copii sub 2 ani în casă. Cum savurăm fără să ne ducem cu pluta?!

January 21, 2018

deschide articolul

De ce să optezi pentru babywearing? Beneficii științifice și practice.

November 28, 2018

deschide articolul