Furia la copil: cum îl învățăm să o gestioneze?

February 24, 2021
Parenting

    "Ian’fără trântit de uși! Uite-te la dânsu ce-și permite el la 3 ani! O să comanzi tu cu mine?!"

    "Da’de ce ai lovit? Ție îți place când cineva te lovește?"

    "Liniștește-te! Nervii în corobșică!"

    "Mergi în camera ta și gândește-te la ce ai făcut!"

    Ce alte metode tradiționale de a calma (sau mai bine zis ihniba) furia copiilor ați auzit?
Știți în ce degenrează aceste abordări învechite? În adulți care nu-și pot trăi și nici măcar identifica emoțiile, în rușine, depresie, explozii incontrolabile, în reproșuri și relații defectuoase.

    Furia, oameni buni, este o emoție de bază pe care o trăiesc toți oamenii. Când ne simțim amenințați reacționăm fie prin luptă, fie prin fugă sau blocaj (îngheț), aceste trei reacții le întâlnim și în lumea animală. Furia este răspunsul de „luptă” a corpului. Este firesc să ne simțim într-un fel sau altul în diferite situații – bucuroși sau triști, furioși sau speriați; emoțiile nu sunt niciodată bune sau rele. Ceea ce este necesar să înțelegem este că sub influența emoțiilor ne comportăm uneori adecvat, alteori neadecvat.

    Copiii răspund cu furie pentru că se simt neajutorați în a înțelege complet situația și a o modifica. Astfel, ei pot deveni furioși când sunt nedreptățiți, izolați, respinși sau când se simt jenați, anxioși și neputincioși. Cu alte cuvinte furia este un răspuns la frustrare.

    Există așa noțiune ca Managementul Furiei, chestie care trebuie întâi de toate să o învățăm și să o aplicăm noi, adulții, apoi să le-o predăm copiilor.
Ce presupune asta?!
Explic!

  1. Cunoașterea și înțelegerea situațiilor care provoacă apariția furiei;
  2. Recunoașterea semnelor din corp care „anunță” apariția furiei;
  3. Aplicarea tehnicilor de gestionare a furiei.

    Te-o-ri-e! Mai departe ce?!
Vă dau un exemplu.
Copilul a aruncat cu jucăria în voi. Ce faceți?
În loc să-l certați pentru manifestarea agresivă a furiei, încercați întâi să înțelegeți ce anume l-a făcut să reacționeze așa: i-ați refuzat un favor (ceva dulcișor, un desen animat), nu-i reușește să contruiască din lego ce își dorește, i-ați interzis ceva. Acum puneți-vă în locul lui și gândiți-vă, voi nu tot vă înfuriați în asemnea situații?!

    Când cineva îmi refuză ceva ce eu mi-am imaginat că merit să primesc, când la job încerc de 17 ori să fac un task și iese un fail, când îmi interzice cineva să mânânc ceva bunișor (ok, asta nu se prea întâmpă dar oricum) îmi sare capacul! Nu pot controla apariția furiei. Ceea ce pot controla e felul în care aceasta se manifestă! Cu câteva secunde înainte de a izbucni, simt că îmi fierbe sângele în vene, am o tensiune în tot corpul și încep a tremura. Semnalele astea-mi comunică că urmează un uragan dacă nu mă controlez.

    Aici eu am câteva alegeri:

  1. să urlu la primul om pe care îl găsesc în cale
  2. să trântesc un pumn în masă
  3. să fac o pauză și să fac ceva care mă încarcă cu energie pozitivă ca apoi să revin la activitate

De cele mai multe ori noi apelăm la prima, cea mai primitivă opțiune, și anume ne aruncăm furia asupra oamenilor dragi (și nu doar).
Apoi ne pare rău, ne cerem scuze. Dar cui îi mai trebuiesc scuzele noastre?!
Și nu-i o problemă de viață și moarte când asta se întâmplă o dată în Paști, dar când manifestările furiei mereu îs +- aceleași, aici deja trebuie de intervenit.

Cum?!

Apelând la căi sănătoase de a ne gestiona/manifesta furia.

    Când simt că iată-iată vine valul de furie, ce pot să fac?! 


    Asta trebuie să cunoască și copilul. Nu ne pedepsim copiii pentru că s-au înfuriat și au aruncat cu ceva în noi, dar îi învățăm ce pot face pe viitor când au același impuls.

     "Scumpule, înțeleg că ești furios că nu-ți mai permit să mai vizionezi încă un desen animat. E captivant și îți place. E absolut ok să simși furie, te rog însă să nu arunci cu obiecte în mine. Mă doare și nu permit nimănui să mă lovească. Data viitoare când simți că ai un dragon în tine, poți să:

  1. lovești cu pumnii în pernă
  2. dai din picioare
  3. …"

     Identificați, împreună cu copilul, feluri acceptabile în familia voastră de a manifesta furia și comunicați-i-le cu regularitate.
Mai nou, noi am cumpărat de la Metro un sac de box în care îl încurajăm pe David să-și canalizeze furia. Ori de câte ori simte că va ieși dragonul la suprafață, îmbracă mănușile și îi dă foială.

    Așadar, ca să rezum, ce poate face părintele pentru a-l ajuta pe copil să-și controleze furia?

    1. Oferă copilului un exemplu de comportament în situație de criză.

    Când copilul are crize de furie încercați să rămâneți calm, nu reacționați prin jigniri, lovituri sau bătaie. Dacă veți răspunde cu furie la izbucnirile nervoase ale copilului, el învață că acest comportament este binevenit în relațiile cu cei din jur.

    2. Propune-i copilului tehnici de eliberare a tensiunii din corp.

    Din momentul în care copilul devine tot mai furios, corpul său acumulează multă tensiune și are nevoie să se elibereze de ea. Decât să-i spuneți într-una copilului „liniștește-te”, mai bine îi propuneți să inspire adânc pe nas și apoi să expire lent, după care spuneți-i să relaxeze umerii și să ridice un pic bărbia.  Aceste metode îl vor ajuta pe copil să scadă din puterea tensiunii din corp.

    3. Ajută-l să înțeleagă ce anume îl face furios. Unde este neputința?

    După ce intensitatea din corp a mai scăzut, întrebați-l pe copil ce s-a întâmplat, ajutați-l să descrie situația și să identifice cauza furiei.

    4. Încurajați-l să verbalizeze felul în care se simte.

    Încercați să identificați emoția copilului și să o traduceți sub formă de afirmație sau întrebare: „Înțeleg că ești furios pentru că …” sau „Îmi dau seama că ești supărat că nu ai …”.

    5. Acordați copilului sprijin și îndrumare pentru a găsi o soluție.

    Copiii învață să își controleze emoțiile prin experiența proprie, prin observarea comportamentului adulților și prin interiorizarea ghidajului oferit de adulți.

   

    Și în orice situație nu uitați: „Furia este starea de moment a neputinței”. Ajutați-l pe copil să o gestioneze corect.

S-ar putea să te intereseze și:

"Dacă nu mergi ACUM cu mine, te las aici!"

July 27, 2020

deschide articolul

Școala-acasă: mituri, realități și provocări. Interviu cu Președinta Asociației Homeschooling

September 19, 2018

deschide articolul