Educație financiară de mici sau cum îi învățăm pe copii să înțeleagă valoarea banilor

July 20, 2021
Parenting

    Noi am internalizat o tonă de credințe limitative cu privire la bani:

-că-s ochiul dracului;

-că se câștigă prin sudoarea frunții;

-că mai bine sărac decât nefericit (de parcă una pe alta NEAPĂRAT se exclude);

-că trebuie să ne mulțumim cu cât avem pentru că altții nu au deloc;

-că atunci când o să crești mare, o să lucrezi și o să vezi cât de greu se fac deci nu o să-i cheltui pe nimicuri.

    

    Multe dintre aceste fraze n-au făcut decât să ne creeze o mentalitate rigidă în ceea ce privește această resursă esențială dar despre care toată lumea trâmbițează că nu-i importantă.

    BULLSH*T!

    Tuturor ne plac banii pentru că ei ne oferă libertate! De a călători, de a face ceea ce ne place, de a ne trăi viața mai bine decât ai noștri. Nu-i nimic rău în a vrea să îți crești calitatea vieții, să țintești mai sus, să vrei să faci mai mulți bani.

    Asta însă nu-i o abilitate cu care te trezești peste noapte, în ziua în care împlinești 18 ani. E ceva ce se contruiește în timp. Abilitatea de a vedea oportunități financiare, de a face pași concreți în a multiplica bănuții pe care îi ai deja, se învață. Asta implică un anumit grad de creativitate și curaj. Ah da, și rezistența la eșecuri care, la fel, o dezvolți din fail în fail.


    Pe lângă empatie, proactivitate, adaptabilitate, reziliență, și multe alte calități pe care vreau să le predau (în primul rând prin propriul exemplu și apoi prin predici interminabile) copiilor mei, mai e ceva extrem, extrem de important - focusul pe găsirea de soluții. În orice situație.

Nu știu!
De unde pot să aflu?

Nu pot!
Cine poate să mă ajute? Cum să încep să-mi dezvolt această abilitate?

N-am bani?
Ce pot să fac ca să-i câștig?

    Cam așa operez eu cu întrebările la fiecare problemă pe care copiii mei (și nu doar ei) mi-o pun pe tavă. Nemaivorbind de faptul că zilnic eu port zeci de astfel de dialoguri cu mine însumi)) O astfel de abordare nu e cea mai comodă pentru că pune toată responsabilitatea pe umerii tăi, nu mai dai vina pe sistem, pe oameni, pe soară, ci te focusezi pe acum și mâine. Eu dețin puterea în ceea ce privește calitatea vieții mele și ea vine din deciziile pe care le iau astăzi.

    Atât!

    E multă filosofie la acest subiect, dar eu vreau să ne întoarcem la bani, că doar de-acolo am pornit. Mai bine spus la educație financiară care, în viziunea mea, începe cam de când copilul înțelege și vorbește. Nu de la taberele de vară pe care părinții achită o tonă, nu de la obiectul inexistent în școlile din Moldova, ci de acasă, de pe la 3-5 ani.

    Sâmbăta asta ai mei au avut parte de prima lecție practică în acest sens. Întâi de toate să vă dau un context. M-a sunat un prieten la început de săptămână ca să mă invite să mă filmez într-un spot publicitar cu mesaj social.

    -Rezonez cu valorile pe care le transmite brand-ul. Hai să facem treabă! Zi-mi unde, când și vin)

    -Sâmbătă, doar că trebuiesc și copiii. E nevoie de implicarea lor mai mult decât a ta.

    Aici am dat un pas înapoi.

    Liniște pe fir.

    Eu rareori spre deloc îmi expun copiii public, mai ales acolo unde ei trebuie să funcționeze după instrucție: să se îmbrace la patru ace, să se uite în cameră, să pozeze, într-un cuvânt - să fie adulți. E stres inutil pentru ei dar mai ales pentru mine. În plus, mereu aveam remușcări că nu suntem adevărați atunci când apărea rezultatul final, doar eu știu (și ei știu) câtă maimuțăreală e în spatele unei poze reușite, a unei secvețe video care strânge 100k views.

I-am zis lui Dima că o să mă gândesc. Că nu îmi place ideea de a-i chinui dar voi reveni cu un apel.

    Între timp, în timpul unei plimbări în parc, David a devenit foarte insistent să îi cumpărăm un skateboard (asta în condițiile în care are un penny board nou-nouț). Mi-a dat zeci de argumente, că a devenit foarte bun la a face scamatorii, că e nevoie să facă un upgrade, că nu mai știu ce acolo. N-am vrut să-i spun că n-avem bani (aș fi mințit), că n-are nevoie (el ști mai bine ce-i trebuie și ce nu), că n-are sens să aibă două (sensul pentru mine nu este egal cu sensul pentru el), că va crește mare și își va lua (copilul vrea acum, nu peste câțiva ani). Și când eram pe punctul de a-i spune că va primi skateboard-ul drept cadou la o anumită sărbătoare în viitorul apropiat, m-am prins la ideea că pot folosi situația respectivă să-i transmit o lecție valoroasă: vrei ceva - muncești pentru asta. Căi sunt diferite de a câștiga reurse financiare, dar toate implică un anumit grad de muncă: fizică sau mintală.

    Așadar i-am zis:

    -Uite, eu skateboard nu vreau să-ți cumpăr acum. Avem alte priorități la moment și banii pe care îi face mami și tati merg acolo. DAR! Tu poți să-ți câștigi banii tăi și să-i cheltui pe absolut ce vrei tu.

    Să zic că i s-au luminat ochii e să nu zic nimic.

    Long story short, sâmbătă am mers la filmări. S-a plictisit din primele 10 minute. Au fost și momente în care a vrut să renunțe, era cald, multe secvențe au trebuit a fi reproduse din nou și din nou. S-a înfuriat, a trântit, s-a retras în mașină, dar gândul la skateboard nu i-a dat pace. A perseverat și la finalul zilei a primit recompensa. Din platou am plecat direct la Metro să-și aleagă skateboard-ul mult dorit. Ahhh, ce fericire pe capul lui.

    Mark a parcurs cam același traseu, doar că el nu avea un scop bine definit către care a tins. El și-a cheltuit banii cum a vrut pe jucării și ceva bunișor.

    Experiența asta a fost despre multe lecții, atât pentru mine cât și pentru ei. Seara, înainte de somn, l-am întrebat pe David ce a înțeles, cum se fac banii?

    -Prin muncă. Prin muncă, mami!

    Și nu, n-am stat să mă victimizez cât de greu ne e nouă, părinților, uneori la job. Nu asta vreau să le transmit copiilor mei, că banii se fac greu. Vreau să știe că e un proces cu urcușuri și coborâșuri pe care învățăm să-l savurăm și să prețuim rezultatul. În unele zile/proiecte e mai ușor, în altele mai puțin, dar nu câștigă cel care nu se mișcă. Noi alegem altceva.

    Iată așa, o primă lecție de educație fianciară la 3 și respectiv 5 ani. Vor urma multe, multe altele, despre atreprenoriat, investiții, generozitate ș.a. Extrem de interesantă călătoria asta de auto-dezvoltare alături de ei, cei mai buni învățători ai noștri.


    Până una alta, împărtășiți-ne, voi ce căi creative de a-și câștiga proprii bani ați găsit și implimentat împreună cu picii voștri?

    P.S. Poftiți o fățucă mândră și fericită deopotrivă. Offff, cum ne topesc ei))


S-ar putea să te intereseze și:

“Nu plînge, ţine o bombonică!”

December 12, 2019

deschide articolul

TATĂLUI copiilor mei: știu că nu îți spun suficient de des, dar...

June 16, 2018

deschide articolul