Despre pericole. Cum ne protejăm copiii de posibilele accidente?

May 6, 2020
Parenting

    Cam de când copilul începe a se târâ, în jurul vârstei de 6-8 luni, orice obiect pe care îl poate ajunge, orice înălțime de unde poate cădea, devine un potențial pericol pentru viața lui. De cele mai multe ori, părinții, din intenții bune, fără îndoială, aleg să ascundă orice i-ar putea face rău odraslei lor pentru a-l proteja. Blochează ușile dulapurilor, cumpăra apărătoare pentru prize, duc toate scaunele la balcon, îl hrănesc cu tacâmuri din plastic. Cu tot respectul pentru efortul părinților, eu cred că un astfel de approach face mai mult rău pe termen lung decât bine.

    Pericolele ne pasc la orice pas, fie că avem 5 sau 50 ani. Unica ce ne deosebește de copii e abilitatea de a evalua riscul și a înțelege în ce măsură o anumită acțiune ne va afecta în viitorul apropiat sau îndepărtat. Asta noi AM ÎNVĂȚAT de-a lungul anilor, de la primele explicații ale părinților și primele gafe făcute. Acum, dacă noi ținem copiii într-un mediu hiperprotejat, oare probabilitatea de a se accidenta atunci când nu vom fi alături de ei și vor avea acces la lucrurile pe care nu le văd acasă nu e mai mare?! De ce să nu-i ghidam noi chiar din momentul în care apare curiozitatea cum și în ce circumstanțe poate fi folosit un anumit obiect?

    Să luăm de exemplu cuțitul, majoritatea părinților nu le permit copiilor să țină un cuțit în mână. Ei cresc și știu că acesta este periculos, li s-a repetat de zeci de ori de-a lungul timpului. Dar cuțitul e mai mult decât atât, e un instrument care, folosit corect, e chiar foarte util. Dacă de la 1 an copilului i se arată în mod practic și încurajator cum să folosească un cuțit, se apropie de mânuța lui în mod gentil vârful ca el să poată simți că acesta împunge, în jurul vârstei de 3 ani nu va mai trebui să vă îngrijorați că acesta va găsi cuțitul în lipsa voastră și s-ar putea tăia. Acesta nu ar mai fi un obiect interzis, copilul ar ști cum să manevreze cu el și l-ar folosi ca atare. La fel e și cu focul. Copiii noștri au descoperit recent chibriturile. Au fost extrem de curioși să înțeleagă cum funcționează. Le-am arătat. Am pus o farfurie în mijlocul odăii și au aprins șervețele din hârtie pe ea. Vreo 20 minute. Am vorbit despre cât de benefic pentru omenire e folosirea lui dar și cât de distrugător poate fi. Le-am permis să apropie mâna de foc să simtă cum frige. Au văzut cât de repede pot aprinde obiecte cu un simplu chibrit. Le-am explicat să nu facă astfel de experimente de unii singuri, oricând putem repeta experiența împreună. Câteva zile după am tot povestit același lucru.

    Mărul interzis mereu stârnește cea mai mare curiozitate. Una dintre primele mele amintiri din copilărie o am cam de la vârsta de 4 ani când ai mei tocmai folosiseră fierul se călcat și, înainte să iasă din odaie, m-au atenționat în nici un caz să nu pun mâna pe suprafața fierbinte. "E extrem de periculos!" - au zis ei. Știți ce am făcut imediat ce au dispărut din vizorul meu? Exact, am pus mâna fix acolo unde nu se putea. Și nu doar un singur deget, ci întreaga palmă. Țin minte nu numai durerea de la arsură, ci și cearta care a urmat după.

    ATENȚIE! Eu nu zic să lăsăm aceste obiecte la îndemâna copiilor, ci când se întâmplă să dea de ele, să ne facem timp să le explicăm, arătăm cum funcționează chiar dacă ni se par prea mici să le folosească încă. Ei înțeleg ce le vorbiți și la 1 ani. Explicați-le, arătați-le. Lăsați-i să deprindă mai multe abilități decât limitări.

    P.S. Ăsta nu e un exercițiu despre pericole. E despre încredere. Eu vreau ca ai noștri copii, oricând vor ști că nu au voie să încerce ceva dar totuși îi va macina curiozitatea (și aici mă refer la peer-pressure, în special în perioada adolescenței), să știe că oricând pot veni la noi să discutăm despre asta, eventual să bem acea primă sticlă de bere împreună, într-un mediu sigur.

Sursa foto: shutterstock.com

S-ar putea să te intereseze și:

#cumamnascut . Despre maternitate de stat, medici de gardă și 13 h de travaliu

December 29, 2017

deschide articolul

TATĂLUI copiilor mei: știu că nu îți spun suficient de des, dar...

June 16, 2018

deschide articolul