Despre drama mamelor care-și trăiesc extenuarea în tăcere

November 19, 2020
Maternitate

    Primii doi ani ai maternității-s ai naibii de provocatori. Știu că sunt femei care reușesc să savureze fiecare milisecundă cu micuțul lor (și au toată aprecierea mea pentru asta), dar eu nu fac parte din acestă categorie. Au fost zile în care eram așa de extenuată încât la 16:45 stăteam deja în antreu și așteptam să intre Omul meu pe ușă (care abia la 17:00 ieșea din birou), să-i înmânez comoara și să ies 30 minute singură să cutreier străzile.

    Funcționam pe pilot automat, anxioasă și irascibilă, stare care evident se reflecta în totalitate asupra copilului care ulterior storcea din mine fiecare strop de energie. Trăiam într-un cerc vicios dar nici nu-mi imaginam că aș putea cere ajutor. Internalizasem zeci de idei aiurite: că nimeni nu poate mai bine decât mine îngriji de David (nimic mai departe de adevăr în condițiile în care rezervorul meu emoțional era gol-goluț), că ia’vezi alte mame se descurcă da’tu nu, că dacă îmi las cu cineva odrasla o să plângă tot timpul din clipa în care voi ieși după ușă și o să-i afecteze psihicul pentru totdeauna, că sunt o mamă denaturată dacă apelez la serviciile unei bone pentru câteva ore, ș.a.

    Eu am uitat de acea perioadă. Parcă a fost în altă viață. Dar săptămâna dinainte de ghips am trăit un deja-vu care mi-a confirmat că eu n-am fost o excepție, că la momentul actual, în sute/mii de case, mamele trăiesc aceeași dramă.

    Am primit un mesaj în inbox care suna în felul următor:
"Bună seara, Diana! (era ora 21:58)

Am nevoie de un babysitter! O duc la vale deja, azi chiar la terenul de joacă am buhnit în plâns de oboseală (((

Rog să mă ajuți!

Îți scriu personal căci ai menționat faci și tu babysitting ocazional dar dacă eștii ocupată poate îmi recomanzi pe cineva de la Kiddo?

Mulțumesc."


Aveam un ochișor liber în agendă de la 10:00-11:30. Am mers eu la Ana (identitate modificată). Știam că are nevoie de ceva mai mult decât cineva care să stea cu voinicul ei. Și m-am văzut în oglindă 4 ani în urmă, cu cearcăne cât cepele, atenție dispersată în toate părțile, canalizând o imensă cantitate de energie în încercarea disperată să-i conving pe ceilalți că sunt bine. Nu eram.

    Nici Ana nu e. Nici zecile de mame care îmi scriu aproape zilnic că le fuge pământul de sub picioare, că nu sunt clipe în care cedează emoțional apoi se blamează pentru asta. Și știți de ce ne trăim dramele în tăcere și nu apelăm la ajutor?! Pentru că în societatea noastră sunt glorificate femeile care reușesc să-și crească copiii fără implicare externă, să arate bine, să aibă o relație de invidiat cu soțul și o bucățică de carieră despre care să povestească cu entuziasm pe SM)

În Moldova, să ai o bonă care să te ajute e rușinos!


“Diana, atâta te implici, ești mereu plină de viață, cum de le reușești pe toate?!

Am pe cineva care periodic stă cu copiii când eu am activități planificate.

Aaaa, eiiii așa aș putea și eu!”


   Ap’ce vă încurcă?!

    Etichetele societății?! Cine vă dictează viața?! Fricile? Dorința de a arăta mama și soția perfectă? Cu ce preț?!


    O femeie trebuie să facă ceea ce îi aduce ENERGIE, iar dacă asta înseamnă nu 24h cu copilul dar 20-16h, noi trebuie să ne învățăm să celebrăm alegerea ei.

Nu poți turna dintr-un rezervor emoțional gol. E normaaaaal să vrei să ieși, să comunici cu alți oameni în afară de copilul tău de un an, să simți că aduci valoare în alte medii decât acasă, femeia din tine nu a dispărut când s-a născut mama.

Nu e o rușine să admiți că nu te descurci de una singură. Nu ești mai puțin mamă dacă copilul tău e îngrijit câteva ore pe zi de altcineva. E despre calitatea timpului pentrecut împreună într-un final, nu cantitatea.

    Eu reușesc ceea ce reușesc pentru că m-am învățat să cer ajutor și să nu mă simt vinovată pentru orele care lipsesc de-acasă, pentru că atunci când revin, torn atâta dragoste și atenție în familie cât nu aș avea dacă aș sta 24/7 închisă între patru pereți. Așa funcționez eu. E important să ne găsim echilibrul și să ne simțim confortabil cu el. Asta-mi doresc eu pentru toate mamele din Moldova.

S-ar putea să te intereseze și:

Adevărul din spatele fotografiilor frumoase de familie

March 25, 2018

deschide articolul

Mamă de nou-născut la volan. Cum mă rupeam, la nici 3 săptămâni ale copilului, între universitate și casă

April 5, 2018

deschide articolul