Travaliu și naștere neplanicată (a 2-a sarcină)

December 27, 2017
Maternitate

     Am uneori momente când încerc să îmi amintesc ce făceam o săptămână sau un an în urmă pe vremea asta și e uimitor câte evenimente se pot întâmpla în așa o perioadă scurtă de timp.

    Era într-o marți, 19.12.17, ne-am trezit dis de dimineață pentru a reuși la ședința foto de Crăciun. Mă simțeam perfect, nimic nu îmi sugera că aș putea ajunge la maternitate deseară. Mi-am buclat părul, mi-am aranjat flăcăul și fuga spre Ciocana.

 

     În drum spre casă, am stat în ambuteiaj o oră și am ajuns acasă frântă de oboseală. După somnul de amiză a lui David, îmi zic că trebuie să profit totuși la maxim de ultimele zile în care bebelușul e în burtică și să ieșim în oraș. Repede, sun niște prieteni și fixăm o întâlnire la Mall să mîncăm ceva nesănătos — KFC (ceea ce trebuia să fie ultima mâncare junk înainte de o îndelungată perioadă de alăptare). Ies din casă, облом. Un Mercedes mi-a blocat ieșirea din parcare și nu a lăsat un număr de telefon! Nu mă descurajez! Iau tricicleta lui David și liniștindu-mă că nu e așa de departe pînă la Mall, împing asiduu spre stația de troleibuz. Cum era și de așteptat, nimeni nu s-a oferit benevol să mă ajute să îl ridic pe David în troleu (iar eu, cu mintea de atunci, nu m-am încumetat să cer ajutor), așa că trag adânc aer în piept și ridic 20 kg singură. Când cobor, al 2-lea облом. Cum să trec drumul prin subterană cu bicicleta (eu fiind în a 39-a săptămînă de sarcină si David cântărind 14 kg)?!

 

    Îmi scot copilul din tricicletă și îi zic:  “Așteaptă aici!”. Iau bicicleta o cobor jumătate din scări, tot timpul cu privirea la piciul meu care dispare din vizorul meu între picioarele trecătorilor! Speriată, mă întorc repede înapoi și îl înșfăc să cobor cu el în brațe. Într-o mână 14 kg, în alta vreo 7,  și în pântece alte 5-6, eu trec prin subterană.

    Intru fericită în Mall și mă plimb prin magazine vreo 10 minute ca să îmi ajungă și Omul.

    La un moment dat, simt ceva ciudat! Îl sun: “Iubi, unde ești?! Vino te rog la al doilea etaj. Aș vrea URGENT să merg la baie.”

    Acolo, surpriză! Mi s-au rupt apele!

    I was sure NOT READY for that! Eu mai am planuri pentru mâine! De ce tocmai azi?! — îmi amintesc că mă gândeam.

   O sun pe Tanea care tocmai ieșea din parcarea subterană și îi zic : “ Stați acolo! Se pare că nasc azi.” Eu aș da ORICE pentru a avea acces la o înregistrare a camerelor de supraveghere care au filmat reacția ei) hahah 😂 priceless!

   Pornim spre casă. Între timp îi explic lui David, care are 1,9 ani că va rămâne cu Tanea și Dima până vine buni cu bunelu să doarmă cu el, căci mami cu tati pleacă sa îl aducă pe bebe (despre care el știa multe la acel moment) acasă.

   Long story short, la 7 eram la maternitate și după o noapte deloc ușoară, la 09:05, s-a născut Mark.

   Azi se face un an de când el e cu noi, de când muulte lucruri decurg altfel, de când David e fratele mai mare.

   Și voi, vă mai amintiți unde erați cu un an în urmă?! Ați schimba ceva?)


S-ar putea să te intereseze și:

#cumamalaptat - experienta mea tristă (la început) și cum aș fi putut evita o groază de greșeli

August 1, 2018

deschide articolul

#jurnaldecarantina #scrisoarea2

March 23, 2020

deschide articolul