#cumamalaptat - experienta mea tristă (la început) și cum aș fi putut evita o groază de greșeli

August 1, 2018
Maternitate

    În perioada 1-7 august, din 1991, în mai mult de 120 țări, este sărbătorită săptămâna Mondială a Alăptării. Milioane de oameni participă la diverse evenimente a căror scop este promovarea alăptării și, în special, a alăptării exclusive în primele 6 luni de viață ale bebelușului, fapt care are numeroase beneficii atât pentru mamă, cât și pentru făt.

    Tocmai în cinstea acestui eveniment, m-am gândit să împărtășesc cu voi experiența mea de alăptare a primului copil și cum am reușit să lupt, dada, anume să LUPT pentru alăptare.

 

   Să începem cu faptul că eu nu am fost alăptată de mămica mea. Din trei copii, cât suntem la părinți, mama a alăptat-o doar pe sora mea mai mare câteva luni și acelea cu chiu cu vai. Nici sora mea, care avea, la vremea când am născut, un băiețel de 3 ani, nu l-a alăptat. Deci îndrumare și un exemplu la acest capitol din partea celor mai apropiate persoane nu prea am avut, ca multe dintre voi cred.

Eu nu știam mare lucru despre alăptare pentru că, în loc să mă documentez în timpul sarcinii despre ce să fac și ce să NU fac în primele zile după naștere, eu citeam ce se întâmplă cu bebelușul meu în burtica în fiecare săptămână, de parcă l-aș fi ajutat cumva.

 

   Am născut la ora 22:45 la o maternitate de stat, și în ora de aur, când se pun bazele unei alăptări sănătoase și e ESENȚIAL să îl atașezi pe nou născut la piept, micuțul meu s-a chinuit 5 minute să apuce sânul și a renunțat.

Eram ambii sleiți de puteri și am adormit buștean. David nu s-a trezit decât pe la ora 8 și eu, conștientă că nu e bine că el nu a mâncat de atâta timp, încercam disperată să îl fac să apuce sânul dar fără succes. La 8:30 a intrat o soră medicală împreună cu pediatru la noi în salon. L-a examinat subit pe micuț și m-a întrebat când ultima dată a mâncat. Îi zic întristata că nu-mi iese să îl alăptez pentru că mameloanele îmi sunt aproape plate iar bebelușul nu reușește să apuce calitativ. Îmi spune să mă dezbrac. Îmi apăsa agresiv sânul încât aproape mă cațăr pe pereți de durere și exclamă :

   -Pfff, evident că nu ia sânul copilul. Nici nu ai lapte. Mergi mai repede la farmacie și ia un biberon și o cutie cu lapte praf și dă-i copilului să mănânce. Nu vezi că e flămând? 

 

   De acolo a început calea noastră spre infern...de la primele 30 g de lapte praf pe care le-a mâncat micuțul meu. Cât piciul dormea, încercam din răsputeri să storc ceva lapte. Îmi crăpaseră mameloanele de la pompă și curgea sânge. Era dureros. Stăteam în genunchi lângă pat și încercam să îi bag țâța în gură boțului de 3 kg care plângea în continuu.

   A treia zi la externare, o doamna de la fizioproceduri, că acolo sunt trimise toate mamele care nu au lapte, chipurile să li se pornească lactația, mi-a dat un număr de telefon al unui domn care face masaj la piept, căci mi se întărise rău de tot (nu știam pe atunci că aveam furia laptelui și că e un proces normal).

   Am ajuns acasă și l-am sunat. A urmat o oră de calvar, o oră în care soțul meu mă ținea de o mână iar mama de alta și se uitau plini de milă cum suport dureri cumplite în timp ce ei nu mă pot ajuta cu nimic. Omul cela îmi zicea că e normal să mă doară (nu știam că NU e). A plecat. După nici jumătate de oră, sânii mi s-au umplut din nou. Puneam mana pe ei și durea mai ceva ca în timpul travaliului.

   Atunci am plâns prima dată de când născusem. În brațe la omul meu. Plângea și el...și mama la balcon. I-am zis că NU mai pot.

   -Tu poți! Ești cea mai puternică persoană pe care o cunosc. Încă un pic.

   -Da, eu pot. Eu o să alaptez orice m-ar costa.

 

   Am mers în duș și, sub jet de apă călduță, El m-a stors.

Exact peste o săptămână după ce am născut, după multe rugăciuni și lacrimi, micuțul meu a apucat prima dată sânul, cu ajutorul mameloanelor de silicon. A fost prima noastră victorie.

   Era deja aprilie, iar eu în iunie urma să apar teza de licență pe care o scrisesem în proporție de 20%. Mergeam destul de des la facultate și nu puteam exclude biberonul cu lapte praf.

Ziua mă mai descurcam dar serile erau cumplite. Bebelușul se agita la piept și plângea ore întregi până, în final, de milă, îi făceam lapte formula.

    Pe 4 iunie 2016, la Moldexpo, mamicaalapteaza organizase un seminar gratuit pe tema Bazele Alăptării. N-am idee cum am dat de el dar știam că acolo era salvarea mea. Am mers și mi-a explodat creierul de la tot ce am auzit. Despre cum aș fi putut evita tot chinul prin care trecusem dacă eram informată corect și aveam suportul necesar la început. Am mai aflat că eu nu aveam suficient lapte pentru că sânii mei produceau atât cât cerea piciul, iar el cerea puțin pentru că eu îi ofeream de câteva ori pe zi lapte praf.

    Am mers acasă și atunci a început adevărata luptă. Am aruncat biberonul și ne-am apucat de operațiunea "împrietenirea cu sânul".

    Ne-a salvat o invenție numită SNS (din engleză Suplimental Nursing System). În realitate ea arată ca în poză dar noi am improvizat.

 

    Eu îi puneam sânul în gură bebelușului iar soțul meu,îi turna la colț de gură, cu seringa (fără ac) lapte praf. Astfel, prindeam 2 iepuri deodată. Sânul era stimulat să producă lapte și în același timp, micul se sătura deci nu plângea ca altă dată când îl atașam la piept.

    Într-o săptămână, am scăpat de lapte praf. Și acum am emoții când îmi amintesc acea perioadă. Am alăptat piciul mai mare la cerere până la un an jumătate, când s-a auto-înțărcat când eu eram în a 5-a lună de sarcină cu piciul nr. 2.

   Ce m-a făcut să nu renunț în cele mai grele momente și cum te poate ajuta povestea mea să alăptezi mai ușor?!

 

    1. Fii determinată!

Tot timpul, cu excepția momentului de slăbiciune din a treia zi după naștere, eu am fost 100% determinată să alăptez. Nu am luat în considerare opțiunea că micuțul meu va mânca mereu lapte praf și eram dispusă să lupt până la capăt.

 

    2. Înconjoară-te cu oameni care susțin alăptarea și te vor ajuta.

Cu siguranță ai auzit persoane care zic : "Ei, lasă că cresc mii de copii pe lapte praf și văd că îs sănătoși. Nu se primește, nu-i nimic."

Nici o formula de lapte praf din lume nu se compara cu laptele matern, nu te lasă amăgita de cutia pe care sunt menționate nu știu ce vitamine. Cel mai bun start pe care îl poți oferi piciului tău în viața este să îl alăptezi.

Dacă ceva nu îți iese, apelează la mămici care au alăptat și te pot ajuta.

Implică-ți partenerul de viață. Cine altul te poate susține mai mult decât tatăl copilului tău care este 24/7 cu tine. O alăptare reușită aduce numeroase beneficii pentru întreaga familie: nopți mai liniștite, o imunitate mai puternică pentru bebeluș, economie în bugetul casei și multe altele.

 

    3. Informează-te din surse CORECTE.

Bunica, mătușa, vecina nu sunt experți în alăptare și nu îți dau de fiecare dată sfaturi adevărate.

Cea mai utila sursă din care m-am informat și am primit sprijin când era greu a fost site-ul mămicaalapteaza și Grupul de susținere a alăptării de pe Facebook. Aici, consultanți certificați în alăptare și mămici cu experiență te pot ajuta, încuraja și îndruma în legătură cu orice întrebare ai. De asemenea, poți chema un consulat în alăptare acasă să îți arate cum să atașezi corect copilul, cum să storci lapte matern și alte lucruri care îți sunt interesante.

 

    Povestea mea are un final fericit, dar din păcate, multe nu au. Și nu e vina mamelor. Trăim într-o societate care nu prea încurajează alăptarea, care nu știe beneficiile acesteia asupra copiilor, care la prima dificultate în maternitate îți bagă pe gât biberonul cu lapte praf și "dă-i copilului să mănânce să nu plângă ". Pentru ei e important e să ieși din spital după 3 zile cu un copil care nu a scăzut mai mult de 10% din greutatea cu care s-a născut, în rest, fă măcar borș că "noi ne-am făcut treaba".

 

   Pe data de 01.08, în fiecare an, la Chișinău, în cinstea Deschiderii Săptămânii Mondiale a Alăptării se organizează un marș de susținere a alăptării. De asemenea, toată săptămâna, mamicaalapteaza organizează seminare GRATUITE pe diverse teme legate de alăptare. Distribuie și participă la evenimentele lor.  Fii un ambasador al alaptării! 

  Care e istoria ta de alăptare?! Împărtășește-o în comentarii, iar dacă ți-a plăcut articolul și ți s-a părut util, distribuie-l ca și alți părinți să îl citească.

S-ar putea să te intereseze și:

#jurnaldecarantina #scrisoarea1

March 17, 2020

deschide articolul

Mamele, orice ar face, sunt vinovate

January 16, 2018

deschide articolul