"Copilul meu nu vrea nici să guste anumite alimente. Ce să fac ca măcar să încerce?!"

November 23, 2020
Alimentație & Rețete Sănătoase

    "Aia-i cu cocos, ție n-o să-ți placă!" - îi zice mama iritată copilului câtă vreme așteaptă să scaneze și să achite produsele la casă. Acesta își alege un Chupa Chups și iese fericit din magazin.

    În următoarele 10 minute, întrebarea care-mi tot răsuna în cap și care abia de m-am abținut să i-o pun acelei femei era:

"DE UNDE ȘTII?"

"De unde știi că n-o să-i placă?!"

    Și aici, eu văd trei scenarii:

  1. Băiețelul într-adevăr a gustat anterior ceva cu cocos și n-a rămas încântat (deși, slabe șanse - sunt aproape sigură că mama ar fi menționat asta neapărat sub forma unui reproș).
  2. Ea nu iubește cocosul și își asumă că nici lui n-o să-i placă.
  3. Femeia nu vroia să cumpere acea ciocolată și ca să scape mai ușor de insistențele copilului, i-a aruncat o replică testată anterior care l-a făcut pe micuț să se răzgândească.


    Oricare ar fi circumstanțele, situația dată e la ordinea zilei în prea multe familii.

"Copilul meu nu mănâncă nici un fruct!"

"Offf, când mă uit la alți copii cum mănâncă legume, da a meu, în afară de castraveți nimic nu vrea!"

"De-ar gusta măcar, dar el nici asta nu vre! Numai chin cu copiii ăștia!"

    

    Vi-s cunoscute replici de genul?!

    ETICHETE! Și majoritatea dintre ele nu fac decât să alimenteze dezinteresul copilului față de un anumit aliment.

    Pentru că, evident, comunicare de-fec-tu-oa-să!


    Dați să vă zic o chestie interesantă pe care mulți dintre voi ați simțit-o pe propria piele: GUSTURILE SE SCHIMBĂ!

    Eu sunt aproape sigură fiecare dintre noi, dacă stăm să analizăm bine, avem cel puțin o istorie despre cum, la o etapă în viață am fost reticenți în a gusta un anumit aliment, sau poate chiar ne-a provocat dezgust primele dăți, dar apoi am ajuns să îl savurăm cu poftă.

    Asta pentru că, adulți fiind, nimeni nu ne-a impus să-l mâncăm cu de-a sila și am fost deschiși să-i dăm a doua, treia, patra șansă.

 

   Ce se întâmplă când unui copil îi displace ceva?!

  1. Părintele insistă: "Haaaaaai, mănâncă! E gustos!"
  2. Părintele îi poate băga cu de-a sila în gură acela aliment, îl poate șantaja că nu se ridică de la masă până nu mănâncă tot din farfurie.
  3. Părintele condamnă copilul. "Offf, nu știi tu ce e bun!"
  4. Părintele pune o etichetă: "Lui David nu-i plac căpșunele." Și repetă asta de zeci de ori. Copilul internalizează și se identifică cu acest mesaj.


    Nu știu cum vouă dar mie o astfel de atitudine îmi pare complet disrespectuoasă (dada, copilul e personalitate și merită respectul nostru încă din ziua în care s-a născut).

    O relație sănătoasă cu mâncarea e un aspect important pe care noi, părinții, vrem să-l educăm în copiii noștri. Majoritatea dintre noi suntem conștienți că aceasta va influența fie pozitiv fie negativ calitatea vieții odraslei noastre. Și-acum ce e de făcut ca acesta să fie deschis să încerce alimente sănătoase și să eventual să le consume mai des?!

    Să renunțăm la mentalitatea rigidă!

    O dată a gustat și nu i-a plăcut, nu e sfărșitul lumii. Ba chiar e minunat că are o părere, deși e diferită de așteptările voastre.

-Uite, am pregătit tocană din legume.

-Nu vreau să mănânc nu-mi place.

-Înțeleg că poate are un aspect ciudat dar atâta timp cât nu ai gustat, n-ai de unde să știi. Uite, pune limba și încearcă. Dacă nu o să-ți placă, ai tot dreptul să scuipi iar eu nu o să mai insist. Gustă!

  1. În caz fericit, e surprins că îi place. Nu faceți mare tam-tam din asta, îl serviți cu atât cât zice el că vrea să mănânce. Îi puteți spune vreo două cuvinte de apreciere că a fost deschis să guste ("E bine că ai încercat,nu?! Altfel n-ai fi avut de unde să știi cât e de bun.")
  2. Face o față dezgustată și scuipă. La fel reacționați neutru. ("Bine. E ok ție să nu-ți placă anumite alimente, iar mie da. Eu iubesc tocana. Da’știi o chestie interesantă? Gusturile se schimbă în timp. S-ar putea ca data viitoare când guști, să-ți placă.)

    Și data viitoare, mergeți după aceleași scenariu:

    Insistați respectuos doar să guste reiterând că gusturile de schimbă în timp (puteți povesti o istorie din copilăria dvs când nu vă plăcea ceva și ați fost surprins să descoperiți ulterior că e chiar delicios, da detalii despre beneficiile consumului de legume, împărtăși careva curiozități).

Spuneți-i că poate scuipa dacă nu îi place și nu veți mai insista. Și respectați-i preferințele culinare chiar dacă un anumit aliment vi se pare cel mai delicios din lume iar el strâmbă din nas. E despre acceptare necondiționată până la urmă. În timp, o să fiți surprinși de receptivitatea copilului de a gusta tot felul de chestii noi. În plus, acesta va dezvolta o mentalitate flexibilă și va fi mai deschis către oportunități necunoscute, în orice domeniu al vieții.

    Revenind la situația din magazin, nici nu știu ce m-a afectat cel mai tare: asumarea mamei că știe tot despre copil și poate lua orice decizie fără ca banal să-i ceară opinia sau felul în care atitudinea asta îl va afecta pe termen lung. N-am idee. Cert este faptul că e timpul să analizăm mai conștiincios ce mesaje le transmitem micuților noștri, să scăpăm de "El e mic, oricum nimic nu înțelege!", pur și simplu să dezvoltăm un obicei de a vorbi cu ei, nu doar a da ordine, de a-i învăța să gândească, de a-i pregăti pentru viață. E cel mai frumos cadou pe care li-l putem face.

S-ar putea să te intereseze și:

Cei mai simpli și delicioși biscuiți cu unt de arahide

July 28, 2020

deschide articolul

Tiramisu homemade - 5 ingrediente, 15 minute de pregătire. Savurați!

December 29, 2020

deschide articolul