Confesiuni de mamă: Nu eram bine iar rolul de mamă îmi părea foarte greu de trăit. Am făcut multe greșeli, am urlat la copilul meu, am ridicat mâna la el...

December 1, 2020
Maternitate

    O doză de sinceritate primită recent în inbox.

    "Sunt mamă și eu de 11 ani , am născut când aveam 21. Eram tânără și imatură cred, am făcut multe greșeli pe parcursul anilor, mai ales la început. Mi-am dat seama la un moment dat că nu-mi cresc copilul cum trebuie, poate și din cauza lipsei de experiență, dar dincolo de asta - eu nu eram bine. Când o mamă nu este liniștită, fericită din cauza anumitor motive aceasta se răsfrânge asupra tuturor ariilor vieții. Nu eram bine iar rolul de mamă îmi părea foarte greu de trăit! Am făcut multe greșeli, am urlat la copilul meu, am ridicat mâna asupra îngerașului meu de multe ori, fapt pentru care îmi pare nespus de rău. Făcea tare multe mofturi și eu nu știam cum să procedez. În plus, fiind nervoasă și în criză cu tatăl ei, eu nu mai știam ce-i cu mine darăminte să mai știu cum să-mi cresc copilul ! Mă descărcam asupra ei...când mă gândesc acum la acei ani ... îmi vine să plâng și mă simt o nulitate!

    Între timp am crescut ambele , m-am schimbat mult. La un moment dat am zis “Atât! Nu mai ridic un deget asupra ei! Nu pot să mă descarc pe ea, ce vină are, este doar un îngeraș dulce care are nevoie de o mamă liniștită și fericită.” Nu pot sa îmi iert acele greșeli, acele perioade în care m-am lăsat dusă de val. Când privesc in urmă nu îmi vine a crede…

    Evident că odată cu trecerea timpul am început a culege roade în urma educației mea de doi bani, am început a vedea comportamente agresive la copilul meu, cu alții, cu mine, cu bunei… nu îmi plăcea ceea ce crescusem pînă atunci și iată că m-am trezit la viață! Am înțeles că trebuie să repar totul și să mă schimb cât mai repede până nu este prea târziu ! Am început să mă rog universului zi de zi să fiu eu liniștită, să mă gândesc la mine, să-mi cresc copilul în dragoste, armonie și să-i dau doar exemple bune. Mă rugam ca ea să mă ierte, poate să uite acei ani în care eu eram o mamă oribilă, să țină minte doar momentele frumoase, să uite comportamentul și atitudinea mea și să nu învețe din la ele.

    Astăzi fetița mea are 11 ani. Este un copil adorabil. Are caracterul ei, este încăpățânată, se întâmplă să avem discuții tensionante dar eu nu percep aceste porniri drept ceva negativ, e o parte valoroasă din relația noastră mamă-fiică.  Uneori văd în ea ceva din trecut, ceva care i-a rămas ... dar încerc cu toate forțele mele să semăn acum cât mai multe lucruri frumoase și pozitive, căci știu că la moment culeg și voi culege și în viitor tot ceea ce am semănat. Cu profundă recunoștință pot spune acum că sunt mândră de mine și de comoara mea.

    Plâng…

    Da, rolul de mamă este atât de frumos dar și atât de complicat ... noi am crescut împreună și vom crește! Mulțumesc pentru atenție și îmi cer scuze că ți-am luat din timp… pur și simplu ai trezit în mine acea perioadă grea din viața mea… și bine că iese la iveală, căci acum îmi place drumul pe care l-am ales și cine am devenit de-a lungul anilor, pentru mine și pentru copilul meu!"


Prin acest text, Ana mi-a transmit două cele mai valoroase lecții ale maternității:

  1. Dacă mama nu e bine, nici copilul nu e. Investește în tine întâi. Conștientizează de unde se trage irascibilitatea, pornirile negative pe care le proiectezi asupra copilului și decide ce fel de părinte vrei să fii.
  2. Niciodată nu e prea târziu să faci o schimbare în relația cu copilul tău, fie că el are 2, 5 sau 10 ani. E nevoie de determinare și efort constant pentru a renunța la paradigmele adânc înrădăcinate de-a lungul anilor, dar nu e imposibil. Și da, e un act de curaj să admiți că n-ai procedat tocmai bine în trecut, dar exact de-acolo pornește călătoria schimbării care aduce cu sine roade extraordinare în timp.  


    Ana sunt eu. Ana e tu. Ana e  miile de mame care la un moment dat și-au dezbrăcat armura de părinte autoritar și s-au aplecat la nivelul ochilor copilului lor pentru a se conecta cu el, într-un fel uman. Ana mișcă lucrurile din loc acolo unde e. Ana e cea mai bună mamă pentru copila ei. Așa ești și tu!
Îți mulțumesc pentru dedicarea și investiția ta zilnică, dragă mamă!

S-ar putea să te intereseze și:

#cumamalaptat - experienta mea tristă (la început) și cum aș fi putut evita o groază de greșeli

August 1, 2018

deschide articolul

Mamele, orice ar face, sunt vinovate

January 16, 2018

deschide articolul